Sfântul Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 aprilie
Sărbătoare importantă astăzi, miercuri, 20 aprilie.
În sfânta și marea zi de Miercuri se citește Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preț. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înțeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginți (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citește Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).
Sfântul Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 aprilie.
Episcopul Teotim, de neam daco-roman, din Dacia-Pontică, este considerat cel dintâi dascăl și părinte duhovnicesc al sfinților Ioan Cassian și Gherman, cu care a fost contemporan. Împreună au viețuit în aceeași mănăstire din "hotarele Cassienilor și ale peșterilor", vatră monahală de sfințenie, de trăire și de profundă teologie din eparhia Tomisului.
Sfântul Teotim, supranumit de istoricii paleocreștini "Scitul" și "Filosoful", a urcat pe scaunul eparhiei Tomisului în jurul anilor 385-390.
Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim, în lucrarea sa "De viris illustribus" - "Despre bărbați iluștri", despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit.
Fericitul Ieronim spune că "a scris scurte tratate (cărți) sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe", ceea ce arată vasta sa cultură în retorică și filosofia antică, greacă și latină. Fragmente din scrierile sale, păstrate în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin, "Paralele sfinte", arată că "a scris omilii la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie despre el că era "scit" de neam, că "traiul îi era modest" și că era un taumaturg (vindecător de boli).
Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim este considerat "creatorul Filocaliei românești", vorbind frumos despre liniștea minții și a inimii.
Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză și isihie (liniște), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții "călugări sciți".
Sfântul Teotim "Scitul" era binecunoscut împăratului Arcadie (împărat al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408) și mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 399, marele părinte al Bisericii și patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, i-a trimis episcopului Teotim călugări misionari "pentru nomazii sciți de la Istru".
A trecut în veșnicie la sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea. A fost trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă în mărturisirea Lui Hristos.
