Sfântul Mucenic Mochie este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 mai.
Sfântul Mochie era preot în cetatea Amfipoli din Macedonia și a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305).
Propovăduitor al Evangheliei, Sfântul Mochie defăima cu îndrăzneală închinarea la idoli a romanilor. Pentru că mustra rătăcirea închinării de idoli și propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, a fost prins și dus la judecată.
Întrebat de guvernator de ce nu se închină zeilor, așa cum face toată lumea, Sfântul Mochie răspunde hotărât: "Adună-ți întâi gândurile minții tale și cunoaște adevărul, că eu, învățând Sfânta Scriptură, am cunoscut cum că idolii păgânilor sunt diavoli și nădejdea cea către dânșii este deșartă". ("Viețile Sfinților").
A fost supus unor chinuri nemiloase, aruncat în temniță, scos iarăși la judecată și torturat, apoi a fost trimis la Bizanț, unde i s-a tăiat capul.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), care prin semnarea Edictului de la Milan, în 313, a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor, a construit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Mochie, în care au fost așezate sfintele sale moaște.
* Sfinții Metodie și Chiril, numiți "apostolii slavilor" pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă, au fost doi frați originari din Tesalonic, care au devenit misionari creștini printre slavi. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ și militar din cadrul Imperiului Bizantin. Datorită familiei nobile, cei doi frați au primit o educație aleasă.
Constantin a luat numele de Chiril cu puțin timp înainte de moarte, când a primit sfânta schimă. Despre numele lui Metodie nu se știe dacă era de botez sau de călugărie.
