Actualitate· 3 min citire

Copiii anilor ’80 și ’90 vs. copiii de azi: ce abilități s-au pierdut, potrivit psihologilor

16 feb. 2026, 07:01
Actualizat: 16 feb. 2026, 07:01
Copiii anilor ’80 și ’90 vs. copiii de azi: ce abilități s-au pierdut, potrivit psihologilor

Copiii anilor ’80 și ’90 vs. copiii de azi: ce abilități s-au pierdut, potrivit psihologilor

Articol scris de Realitatea de Brasov

Psihologii: aceste abilități pot fi cultivate și astăzi

Cei care au crescut în anii ’80 și ’90 își amintesc o copilărie complet diferită de cea a generației actuale. Străzile erau locul principal de joacă, timpul curgea altfel, iar tehnologia nu dicta ritmul vieții. Copiii plecau dimineața de acasă și se întorceau seara, fără telefoane mobile, fără localizare GPS și fără supraveghere constantă. Psihologii spun că această libertate aparent banală a construit abilități esențiale, care astăzi sunt tot mai rare.

Autonomie reală, construită din responsabilități mici

În acele decenii, copiii mergeau singuri la școală, făceau cumpărături pentru familie, plăteau facturi la poștă sau rezolvau sarcini zilnice fără intervenția adulților. Toate aceste experiențe, repetate ani la rând, au dezvoltat autonomie, încredere în sine și capacitatea de a gestiona situații stresante.

Studiile citate de psihologi arată că independența timpurie este asociată cu performanțe școlare mai bune și cu o reziliență crescută în fața dificultăților. Cu alte cuvinte, libertatea de atunci a modelat adulți mai siguri pe ei.

Fără smartphone-uri, copiii învățau să rezolve probleme reale

Lipsa tehnologiei îi obliga pe copii să găsească singuri soluții atunci când apăreau conflicte sau situații neprevăzute în timpul jocului. Învățarea prin încercare și eroare era regula, nu excepția. Psihologii spun că acest tip de experiență consolida abilitățile de rezolvare a problemelor și echilibrul emoțional.

Astăzi, intervenția rapidă a adulților — fie prin supraveghere directă, fie prin telefon — reduce ocaziile în care copiii pot exersa aceste competențe.

Comunicare directă, nu prin ecrane

Înainte de era smartphone-urilor, interacțiunile aveau loc față în față sau la telefonul fix. Copiii învățau natural să interpreteze tonul vocii, expresiile faciale și limbajul corpului. Cercetările arată că aceste experiențe dezvoltă empatia și inteligența emoțională.

Astăzi, comunicarea mediată de ecrane limitează contactul direct și poate reduce dezvoltarea abilităților sociale fine.

Plictiseala – motorul creativității

Timpul nestructurat era o parte firească a copilăriei. Plictiseala nu era privită ca o problemă, ci ca un spațiu în care imaginația putea să lucreze liber. Neuroștiința confirmă că plictiseala stimulează creativitatea și gândirea inovatoare.

În prezent, stimularea digitală permanentă — jocuri, videoclipuri, notificări — lasă tot mai puțin loc pentru imaginație neghidată.

Reziliență construită în aer liber

Joaca în natură, cățăratul în copaci, mersul pe bicicletă sau explorarea cartierului dezvoltau capacitatea de evaluare a riscurilor și competența fizică. Cercetătorii numesc acest tip de activitate „joacă riscantă”, iar studiile arată că ea îmbunătățește judecata, încrederea și sănătatea mintală.

Astăzi, explorarea independentă este mult mai limitată, iar copiii au mai puține ocazii să își testeze limitele în mod natural.

Conflictele se rezolvau între copii, nu de către adulți

În anii ’80 și ’90, conflictele apărute în jocuri erau gestionate direct de copii. Ei negociau, se certau, se împăcau. Psihologii spun că această practică dezvoltă reziliență socială și abilități de mediere.

Intervenția rapidă a adulților, tot mai prezentă în zilele noastre, reduce aceste oportunități formative.

Atenție susținută, fără întreruperi digitale

Distragerile erau puține, iar copiii puteau rămâne concentrați ore întregi asupra unei singure activități — fie că era vorba de citit, desenat sau construit. Cercetările educaționale arată că atenția susținută este un predictor important al performanței academice.

Astăzi, întreruperile digitale constante fac mult mai dificilă menținerea concentrării profunde.

Răbdarea – o abilitate care se învață în timp

Copiii anilor ’80 și ’90 erau obișnuiți să aștepte: pentru o emisiune TV, pentru o casetă video, pentru o carte de la bibliotecă. Psihologii spun că această capacitate de a amâna recompensa este un indicator important al succesului pe termen lung și al stabilității emoționale.

Psihologii: aceste abilități pot fi cultivate și astăzi

Specialiștii subliniază că aceste calități nu aparțin exclusiv trecutului. Un echilibru între protecție și libertate, între tehnologie și experiențe reale, poate reda copiilor de azi independența, reziliența și creativitatea care au definit generațiile anterioare.

Mai multe articole despre

Urmărește știrile Realitatea de Brasov și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate