Turismul românesc: din poveste de succes, în umbră a trecutului

Stațiunile istorice, distruse de indiferența decidenților

În România există unele dintre cele mai bogate resurse balneare din Europa. Aici se găsesc ape minerale și termale, gaze naturale cu efect terapeutic și nămoluri folosite pentru tratament. Aceste resurse sunt cunoscute și exploatate încă din secolul 19, când au apărut primele stațiuni balneare. Printre cele mai emblematice dintre acestea se numără Băile Herculane și Vatra Dornei.

În urma cu o sută de ani, Băile Herculane, stațiunea creată de coroana austriacă, trecea în administrarea României. La acea vreme, așezarea balneara avea câteva hoteluri particulare foarte cochete și construcții care adăposteau apele cu proprietăți miraculoase. În perioada comunistă, regimul a investit masiv în hoteluri mari și baze de tratament, iar mii de turiști veneau anual prin bilete sindicale pentru cure balneare și odihnă. Astăzi, cele mai multe dintre clădirile lăsate în urmă de Imperiul Austro-Ungar au ajuns o ruină.

Din 50 de construcții care figurează ca monumente protejate de lege, jumătate se află în stare accentuată de degradare. Principalele opere de arhitectură ale fostei stațiuni austro-ungare stau, efectiv, să cadă.

În 2001, guvernul de la București a vândut clădirile de patrimoniu de la Băile Herculane unei companii care nu avea nicio legătură cu turismul balnear, dar care era foarte bine conectată politic. Aceasta era patronată de doi parlamentari social-democrați, deputatul Iosif Armaș, care deținea controlul efectiv, și senatorul Doru Ioan Tărăcilă, care era acționar minoritar. Aceștia nu au făcut niciun efort să renoveze monumentele istorice, ci le-au lăsat să intre în paragină. În 2008, compania era afundată în datorii, iar imobilele au fost înstrăinate pe rând, iar, în acest fel, au ajuns în proprietatea unor persoane fizice și juridice.

Clădirile istorice de la Băile Herculane, în paragină

Procurorii DIICOT au anchetat în următorii ani înstrăinarea în masă a proprietăților de la Băile Herculane. După o cercetare penală de 6 ani, cei implicați au fost trimiși în judecată. În total, sunt 35 de inculpați în dosar, printre care și Iosif Armaș, considerat principalul vinovat. Totuși, acest proces e departe de a se încheia. În momentul actual, soluționarea dosarului e oprită pentru o perioadă nedefinită.

Stațiunea Băile Herculane nu este singurul loc emblematic al turismului românesc care a devenit doar o umbră a ceea ce a fost odată. Vatra Dornei este una dintre cele mai cunoscute stațiuni balneare din nordul României. Aici, aristocrați din toată Europa, turiști și artiști veneau în Bucovina pentru tratamente cu ape minerale și nămol, dar și ca să se bucure de aerul curat și peisajele unice.

Stațiunea s-a dezvoltat încă din perioada Imperiului Austro-Ungar, când au apărut primele băi și facilități pentru tratament. Mai târziu, în secolul XX, zona a devenit un punct important pe harta turismului balnear. După 1948, stațiunea a trecut complet în administrarea statului. Băile, hotelurile și bazele de tratament au fost extinse și integrate într-un sistem național de turism.

În anii comunismului, stațiunea a cunoscut una dintre cele mai bune perioade ale sale. Hotelurile funcționau aproape permanent, bazele de tratament erau ocupate, iar trenurile aduceau constant turiști din toată țara.

Primele stațiuni balneare din țară au apărut în secolul al XIX-lea

Vatra Dornei devenise un simbol al turismului balnear românesc, un loc unde sănătatea, odihna și muntele se întâlneau într-o formulă care atrăgea generații întregi de români. În același timp, era una dintre cele mai cunoscute stațiuni pentru sporturi de iarnă din România.

Vatra Dornei păstrează unul dintre cele mai vii spații etnografice din România, unde portul popular, meșteșugurile și credința reprezintă o parte importantă a vieții de zi cu zi a oamenilor.

În ciuda succesului său turistic, 100 de ani de glorie s-au șters în 30 de indiferență. După 1989, stațiunea a intrat într-o perioadă de declin lent. Sistemul prin care mii de turiști veneau anual cu bilete subvenționate s-a destrămat, iar multe hoteluri și baze de tratament au rămas fără finanțare constantă. O parte dintre clădiri au fost privatizate, altele au fost închise, iar unele au ajuns în stare avansată de degradare. Deși orașul a încercat să se reinventeze prin turism, pensiuni private și sporturi de iarnă, investițiile au fost insuficiente. În timp ce alte stațiuni din Europa Centrală au modernizat rapid infrastructura, la Vatra Dornei multe servicii au rămas sub nivelul așteptărilor turiștilor.

Datele oficiale arată cât de vulnerabilă a devenit stațiunea. În 2019, Vatra Dornei înregistra peste 70.000 turiști, însă în 2020, pe fondul pandemiei, numărul acestora a scăzut la puțin peste 43.000, o cădere de aproape 40%. Numărul înnoptărilor s-a redus și mai drastic, cu peste 50%. Aceste cifre au lovit direct hotelurile, restaurantele și micii antreprenori locali. În ciuda acestor probleme, Vatra Dornei nu și-a pierdut complet șansa. Cazinoul Băilor, construit în 1899 de împăratul austro-ungar Franz Joseph, a fost redeschis în 2023 după ani lungi de degradare. În acest fel, recondiționarea uneia dintre clădirile-emblemă ale stațiunii reprezintă un semnal că orașul poate renaște.

Cazurile de la Băile Herculane și Vatra Dornei nu sunt unele izolate, ci reprezintă o realitate tristă a României post-decembriste. În aceeași notă s-au desfășurat lucrurile și la stațiunea Soveja, cunoscută odinioară drept Perla Turismului Vrâncean. Acesta era una dintre cele mai căutate stațiuni balneoclimatice din România în anii '70, '80. Cunoscută drept locul cu cel mai ozonat aer din România, datorită poziției sale izolate în mijlocul pădurilor străvechi de brad și fag, stațiunea atrăgea zeci de mii de turiști anual.

Hotelurile din Soveja, în ruină. Geamuri sparte și vegetație

Soveja era promovată intens de regimul comunist. La apogeul său, stațiunea devenise un refugiu al bogaților vremii. În același timp, Soveja era frecventată de familiile care căutau odihnă și tratament. Printre atuurile principale care făceau din stațiune un loc unic se numărau aerul pur, considerat chiar terapeutic, baza de tratament balnear și monumentele istorice de la Mărăști și Mărășești, care comemorează victoriile României din Primul Război Mondial.

În ciuda succesului său anterior, după căderea regimului comunist în 1989, Soveja a intrat într-un proces accelerat de declin. Turiștii care veneau aici ca să se relaxeze și să se bucure de aer curat s-au îndreptat spre alte locuri, iar, în consecință, stațiunea a devenit doar o fantomă a perlei turistice care era odată.

Declinul Stațiunii Soveja a fost cauzat atât de factori economici, cât și sociali. Unul dintre motivele principale care au dus la situația actuală a fost neglijența noilor proprietari. Conform realităților societății post-decembriste, hotelurile și bazele de tratament din stațiune Soveja au fost privatizate. Totuși, noii proprietari nu au investit în reabilitare.

Totodată, un alt factor care a transformat Soveja într-o fantomă a stațiunii care era odinioară a fost indiferența statului. Drumurile către Soveja au fost neglijate, iar în acest fel, accesul a devenit dificil pentru turiști. În același timp, stațiunea a dispărut treptat din pliantele și circuitele turistice.

Astăzi, hotelurile care erau odată pline de turiști au rămas doar ruine, cu geamuri sparte și acoperite de vegetație, iar vechile baze de tratament sunt aproape de nerecunoscut.

În ciuda stațiunilor emblematice lăsate în paragină, turismul din România nu este complet eșuat. Poiana Brașov sau Sinaia sunt locații care atrag sute de mii de turiști anual.

În timp ce Soveja și Băile Herculane au fost lăsate să se transforme în ruine, la Sinaia și Poiana Brașov au beneficiat de bani privați și modernizare constantă. În acest fel, succesul acestora arată faptul că și în România se pot realiza lucruri impresionante, dacă există voință și interes din partea decidenților și nu numai.