Brașoveanca Sándor Barbara-Cintia și-a văzut visul cu ochii. La 19 ani a fost admisă într-un program care-i permite să arbitreze meciuri internaționale de handbal la juniori. „Microbul” pentru handbal îl are de când era mică, iar de 5-6 ani a început să arbitreze meciuri. Cu multă muncă, perseverență, profesionalism, sacrificii și dăruire a reușit să facă pasul cel mare! Ne-a povestit ce înseamnă handbalul pentru ea, cât de greu a fost testul pentru a ajunge la nivel internațional și ce își propune în carieră. Citiți mai jos un interviu cu Sándor Barbara-Cintia, doar al doilea arbitru internațional de handbal pe care îl are Brașovul, după Diana Ciulei.
Ce inseamna acest concurs mai exact?
Concursul pentru a participa in programul Young Referee EHF (European Handball Federation) consta intr-un test fizic si un test teoretic de 30 de intrebari din chestionarele IHF (International Handball Federation) si in traducerea unui text din limba romana in limba engleza, iar aceste probe sunt evaluate conform unui barem. Daca promovezi, ai posibilitatea de a participa la diferite turnee si cursuri in Europa si de a evolua, invatand de la lectori. Dupa acestea, vei avea un examen, la care fiind admis, primesti ecusonul Arbitrului Tanar European.
Cum te-ai simtit ca ai fost admisa la acest program?
Cand am inceput arbitrajul, nici nu imi imaginam ca vreodata o sa am posibilitatea de a ma inscrie macar la acest examen, nicidecum sa si promovez. Este o bucurie enorma pentru mine si sunt foarte fericita ca am reusit!
Cand si cum ai inceput arbitrajul?
Aproximativ acum 5-6 ani, inca jucasem handbal si parintii mei mi-au propus sa incerc arbitrajul, deja fiind in aceasta zona a sportului. In prima faza, faceam ambele in paralel, insa am hotarat ca este mai bine sa ma concentrez pe arbitraj, in aceasta activitate imi puteam imagina un viitor. In primii ani nu am reusit sa evoluez cat mi-as fi dorit, insa pas cu pas am inceput sa arbitrez tot mai des si acest lucru mi-a imbunatatit modul de a arbitra. Mentora mea, arbitra internationala Diana Ciulei, m-a invatat, m-a ghidat, m-a sprijinit pe parcursul acestui drum si o sa fiu vesnic recunoscatoare pentru bunavointa ei. Au fost momente in care m-am indoit ca o sa reusesc sa progresez atat de mult, insa ea a fost mereu langa mine si m-a ajutat foarte mult sa trec peste aceste bariere.
Ce planuri ai pe viitor in arbitraj?
Mai am inca de invatat, de corectat, insa sper ca prin determinare si concentrare sa reusesc. Impreuna cu colega mea, Corina Badea, avem aspiratii mari, la care prin munca si ambitie, dorim sa ajungem!
