Ca în fiecare an, la final de iarnă, comuna Prejmer îmbracă strai de sărbătoare pentru a celebra unul dintre cele mai populare obiceiuri săsești: Fasching-ul.
Astfel, Primăria și Consiliul Local Prejmer împreună cu partenerii din acest an: Agenția Metropolitană Brașov, Primăria Municipiului Brașov, Consiliul Județean Brașov, Parohia Bisericii Evanghelice CA Prejmer, Asociația Inițiativa Femina, Asociația Crescătorilor de Animale Agro-Zoo Prejmer, Școala gimnazială Prejmer, Școala Gimnazială Lunca Câlnicului, Centrul Social de zi Prejmer, Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară Țara Bârsei, Regia Autonomă de Transport Brașov și HIDROSAL COM, organizează sâmbătă și duminică, 22 și 23 februarie 2020, începând cu ora 11:00, cea de-a XV-a ediţie a evenimentului.
Anul acesta, în premieră, vom avea o paradă și un dans al măștilor precum și un concurs dedicat celor care vor produce cele mai inedite și gustoase clătite. Această sărbătoare a devenit moștenire culturală de la cei care au contribuit la clădirea a ceea ce astăzi numim cu mândrie comuna Prejmer.
Publicată de Fasching Prejmer – Sărbătoarea clătitelor pe Sâmbătă, 22 februarie 2020
Istoricul Fasching-ului
După peste 20 de ani de pauză, farmecul “Sărbătorii cu clătite” la Prejmer a rămas acelaşi. Saşii adunaţi în jurul cetăţii Prejmer alungau, în Fasching, ultimele urme ale iernii. Faschingul se ţinea de obicei în săptămâna dinainte de Lăsata Secului şi era perioada balurilor mascate, prilej de petrecere, voie bună și mâncare aleasă. Sărbătoarea începea cu “Caravana Clătitelor”.
Flăcăii costumaţi, dansau şi ofereau clătite care se făceau chiar pe plita aşezată în căruţa care îi însoţea. Mai furau şi câte o fată, o ascundeau sub coviltirul căruţei, iar logodnicul tinerei trebuia să plătească pentru eliberarea ei. Când saşii din Prejmer au luat drumul Germaniei, odată cu ei au murit şi petrecerile. După 20 de ani de pauză, românii – căci în Prejmer au rămas doar câteva familii de saşi – au reînviat Sărbătoarea.
Faschingul este o sărbătoare menită să alunge duhurile iernii şi frigul. ”Pe vremuri însă, era şi o ocazie de petrecere, pentru băieţii care urmau să plece la oaste”, ne povesteşte doamna Heidrun Junesch.
Cu o seară înainte de carnaval, tinerii se adunau la cetatea din sat într-o şezătoare pentru a face ultimele retuşuri creaţiilor cu care urmau să se prezinte la petrecere. Exista obiceiul ca, pe parcursul caravanei clătitelor, fetele să fie ”răpite”. ”Urmau negocierile cu părinţii care plăteau ca să-şi recupereze fata”. Copiii aveau şi ei parte de un carnaval, unde dansau şi se întreceau în a juca spectacole de teatru. Seara însă era a tinerilor. Fetele, cu măşti simple, mărginite de danteluţe, veneau să-şi întâlnească iubiţii cu care se învârteau în valsuri.
